Divorţul cu copii minori la notar
_____
Divorţul cu copii minori la notar
Notarul public este abilitat, în baza art. 375 din noul Cod civil, să constate divorțul prin acordul soţilor şi să elibereze certificatul de divorţ, inclusiv dacă există copii minori născuţi din căsătorie, din afara ei sau adoptaţi.
Desfacerea căsătoriei pe cale notarială se finalizează într-un timp mai scurt decât în instanță (30 de zile), costurile totale sunt reduse și asigură o mai bună protecție a vieții private față de ședința publică din sala de judecată.
Acte necesare divorţ cu copil minor
- actele de identitate ale celor doi soţi1;
- certificatele de naştere (în original sau copie legalizată);
- certificatul de căsătorie (în original);
- certificatul de naştere al copilului minor rezultat din căsătorie (în original sau copie legalizată).
Condiţii
Pentru ca soţii să poată divorţa la notariat atunci când au copii minori, ei trebuie să convină asupra următoarelor aspecte:
- numele de familie pe care să îl poarte fiecare după divorţ;
- exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi;
- stabilirea locuinţei copiiului minor după divorţ (potrivit art. 400 Cod civil, copilul poate locui doar la unul dintre părinţi);
- modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copiii minori;
- stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Pentru constatarea acordului asupra aspectelor menţionate mai sus, notarul public va autentifica convenţia soţilor, care va fi menţionată în certificatul de divorţ.
Covenția încheiată cu ocazia divorțului are aceeași forță probantă ca și o hotărâre judecătorească și este titlu executoriu conform art. 100 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici („Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia.”)
De asemenea, din raportul de anchetă socială trebuie să rezulte că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor este în interesul copilului. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă contrariul, notarul public va emite dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi va îndruma soţii să se adreseze instanţei de judecată pentru solutionarea divorţului.
Alte precizări:
- toate condiţiile enumerate mai sus trebuie îndeplinite cumulativ;
- numele pe care copiii îl vor purta după divorţ va fi cel cuprins în actul de naştere.
- dacă din căsătorie au rezultat mai mulți minori, este posibil ca locuința acestora să fie stabilită la fiecare dintre părinți. De exemplu, în cazul căsătoriei din care au rezultat doi minori, este posibil ca un copil să locuiască la mamă, iar celălalt, la tată. În acest caz se vor efectua două anchete sociale.
Procedura divorţului când există copii minori
1. Soţii depun împreună cererea de divorţ la notarul public, personal, sau prin mandatar împuternicit cu procură specială autentică. De exemplu, în practică, cetățenii români cu domiciliul în străinătate preferă să depună cererea de divorț prin mandatar împuternicit cu procură notarială autentificată la consulat pentru a veni în România o singură dată, la ridicarea certificatului de divorț.
2. După ce notarul constată că a fost legal învestit, acordă un termen de reflecţie de 30 de zile şi solicită îndeplinirea formalităţilor necesare în legătură cu minorul, respectiv:
- efectuarea anchetei psiho-sociale care se realizează în mod obligatoriu și gratuit prin serviciul de autoritate tutelară al primăriei la sesizarea notarului public, indiferent de vârsta minorului, la adresa unde soții au stabilit de comun acord că va locui copilul (locuința poate fi și închiriată) şi
- audierea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în condiţiile art. 264 din Noul Cod Civil:
INCEPUT ARTICOL
„1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.
(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.
(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.
(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.
(5) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului, în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea de către instanţă a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.”
SFARSIT ARTICOL
În plus, la audiere, minorul:
- va fi însoţit de ambii părinţi;
- va fi audiat în prezenţa ambilor părinţi;
- semnează alături de părinţii săi declaraţia consemnată de notarul public.
Termenul de reflecţie de 30 de zile acordat părinţilor se calculează conform Codului de procedură civilă.
3. Soţii se prezintă personal la notarul public la expirarea termenului de 30 de zile. Dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi îndeplinesc şi celelalte condiţii arătate mai sus, notarul public emite certificatul de divorţ fără să facă menţiune în acesta de culpa vreunuia dintre soţi. De asemenea, există și posibilitatea eliberării, la cerere, a unui certificat european de divorț, valabil în toate țările semnatare ale Regulamentului UE nr. 1259/2010 (Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Franţa, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, Slovenia).
4. Dacă până la termenul fixat nu i s-a comunicat biroului notarial raportul de anchetă psihosocială şi, din motive întemeiate, nu s-a putut audia minorul, soţii pot solicita acordarea unuia sau mai multor termene pentru îndeplinirea celor două condiţii. În consecinţă, încheierile prin care se acordă un alt termen pot fi motivate doar prin lipsa anchetei psihosociale şi/sau imposibilitatea audierii minorului.
Procedurile care se vor îndeplini în cadrul divorţului cu minori se vor desfăşura în prezenţa ambilor soţi.
Obligaţia de întreţinere şi cum poate fi modificată
Stabilirea cuantumului obligației de întreținere este obligatorie. Notarul public nu poate introduce în convenţiile care stau la baza certificatelor de divorţ clauze prin care unul dintre părinţi sau amândoi renunţă în numele şi pe seama minorului la drepturile acestuia la întreţinere.
Criteriile de stabilire a pensiei de întreţinere sunt reglementate de textele de lege relevante din art. 529–533 din noul Cod civil, respectiv:
- când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil, 1/3 pentru 2 copii şi 1/2 pentru 3 sau mai mulţi copii;
- cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat;
- obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională;
- dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani;
- pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere;
- dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei;
- pensia de întreţinere se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite de părţi […]
După stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copilului şi desfacerea căsătoriei prin emiterea certificatului de divorţ, notarul public poate, în baza acordului foştilor soţi-părinţi ai minorului, să modifice cuantumul obligaţiei de întreţinere care a fost stabilită iniţial.
Modificarea convenţiei iniţiale privind modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil şi stabilirea contribuţiei la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale minorului se poate face printr-o convenţie autentică, cu respectarea condiţiilor cerute pentru prima convenţie. Astfel, va trebui întocmit un nou raport de anchetă psiho-socială, notarul va audia din nou minorul şi va constata acordul părinţilor.
Numai primul birou notarial sesizat care a emis certificatul de divorţ are, în procedura divorţului cu copii minori, competenţa de soluţionare a cererilor incidente divorţului soluţionate prin acord, odată cu pronunţarea divorţului.
Notarul public competent să instrumenteze convenţia prin care se modifică acordul părinţilor este cel care a autentificat convenţia iniţială şi a eliberat certificatul de divorţ.
Neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege constituie infracțiunea de abandon de familie incriminată de art. 378 din Noul Cod Penal.
Partajul sau împărțirea bunurilor comune ale soților
În cazul în care, pe lângă desfacerea căsătoriei, soții doresc și împărțirea amiabilă a bunurilor dobândinte în timpul căsătoriei prin contract de partaj notarial, aceștia pot depune și actele necesare pentru partaj în același timp cu cele de divorț. Actul de partaj se va putea autentifica peste 30 de zile, după eliberarea certificatului de divorț. Astfel, partajul se poate realiza în aceeași zi cu eliberarea certificatului de divorț, împărțeala bunurilor comune făcându-se conform înțelegerii soților (de exemplu, unul dintre soți poate primi o sultă – sumă de bani, iar celălalt soț să rămână cu un imobil). Soții pot împărți prin contractul de partaj notarial inclusiv datoriile comune (creditele), însă doar cu acordul scris al băncii creditoare în acest sens.
Partajarea bunurilor comune se poate realiza oricând după divorț. Divorțul și partajul sunt două chestiuni distincte. Nu este obligatoriu să realizați în același timp cu divorțul și partajarea bunurilor.
Bunurile se vor putea împărți numai între soți. Dacă soții doresc să transfere proprietatea anumitor bunuri minorului, după încheierea contractului de partaj, poate fi încheiat un act de donație.
Situații în care nu puteți divorța prin notariat
Divorțul prin notariat nu va fi posibil în oricare din cazurile următoare:
- unul dintre soți nu este de acord cu divorțul sau cu oricare dintre aspectele indicate mai sus la subtitlul „Condiții”. În acest caz, notarul public vă va recomanda să încercați să ajungeți la o înțelegere sau, dacă nu este posibil, să depuneți cererea de divorț la instanța de judecată competentă;
- unul dintre soți dorește „custodia exclusivă” a copilului minor. După divorțul notarial, părinții vor exercita în comun autoritatea părintească („custodie comună”) – ceea ce se va dispune și în instanță (judecătorie/tribunal) în majoritatea cazurilor deoarece aceasta este regula conform Noului Cod civil. În prezent nu mai există instituția „încredințării” minorului. Numai în condiții absolut excepționale va putea o instață să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești (de exemplu, dacă celălalt părinte pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau droguri etc.)
- soții nu se prezintă personal la notariat pentru ridicarea certificatului de divorț la termenul stabilit de notarul public (30 de zile de la depunerea cererii de divorț). Dacă cererea de divorț a fost depusă prin mandatar împuternicit cu procură, acesta nu va putea ridica și certificatul de divorț.
- vă adresați unui birou notarial din altă localitate decât cea în care ați încheiat căsătoria sau în care ați avut ultimul domiciliu comun (conform cărții de identitate sau a declarației pe proprie răspundere).